Introducere În Problematica Tumorilor Cutanate Maligne Chirurgicalizate Prin Metode De Chirurgie Plastică Și Microchirurgie Reconstructivă
Prezentare de Dr. Noela Elena Ionescu, Medic primar Chirurgie plastică și Microchiurgie reconstructivă, Doctor în Științe Medicale, Fellow of The European Academy of Cosmetic Surgery (Cambridge, United Kingdom), Research Scientist at The Cedars Sinai Medical Center (Los Angeles, USA)
În primul rând, aș dori să subliniez creșterea semnificativă, în ultimii ani, a incidenței cancerelor de piele.
Tumorile maligne cutanate derivă:
- din celulele epidermului (carcinoamele bazocelulare, carcinoamele spinocelulare, melanoamele maligne etc).
- din derm, țesut celular subcutanat, anexele pieli (foliculi piloși, glande sebacee și sudoripare).
Cel mai des întâlnite forme de carcinom bazocelular sunt: solid (nodular), superficial, bazoscuamos.
În cazul carcinomului spinocelular, formele cel mai frecvent întâlnite sunt: ulcero-vegetantă, nodulară, invazivă, cu grad moderat de diferențiere.
În funcție de clasificările Clark și Breslow, se stadializează melanoamele maligne și se adoptă protocolul terapeutic adecvat, totodată fiind estimată supraviețuirea pe termen scurt și la distanță.
Este important „A,B,C,D,E-ul” acestor tumori maligne.
Astfel, se apreciază:
- A - asimetria,
- B - “borders” (marginile neregulate),
- C - culoarea (aspectul mozaicat, diferit colorat, brun-negricios),
- D - dimensiunile care cresc,
- E - evoluția spre disconfort, prurit local, sângerare etc.
În experiența mea, problemele cu care mă confrunt împreună cu pacientul/pacienta sunt multiple.
Este esențial de luat în calcul necesitatea depistării precoce a cancerelor cutanate. Adeseori, pacientul/pacienta se prezintă tardiv la specialist deoarece neglijează tumorile cutanate apărute până ce acestea cresc în dimensiuni, încep să sângereze, apare disconfortul local etc.
Consider important rolul medicilor de familie din rețeaua primară de îngrijiri de sănătate în depistarea precoce a acestor formațiuni și în trimiterea acestor pacienți la specialist.
Problema diagnosticului diferențial în astfel de cazuri este la fel de importantă! Simpla observație și examenul clinic oferă un diagnostic de probabilitate care însă este insuficient, de aceea se impune excizia chirurgicală și trimiterea piesei la laboratorul de anatomo-patologie.
Diagnosticul de certitudine se pune doar pe baza examenului histopatologic de includere la parafină.
Toate neoplasmele cutanate se excizează cu margini adecvate de siguranță oncologică.
Când tumorile cutanate sunt invazive, rezecția este mai mare și necesită refacerea tridimensională a structurilor prin alegerea unui procedeu optim de chirurgie plastică și reconstructivă.
Există zone dificil de operat precum: pleopele, nasul, buzele. În astfel de cazuri, excizia carcinoamelor impune:
- reconstrucția conjunctivei (la pleoape) respectiv a mucoasei (la nas și buze),
- reconstrucția structurilor de suport,
- reconstrucția acoperișului cutanat.
Alegerea metodei reconstructive implică în primul rând analiza corectă a defectului rezultat postexcizional din punct de vedere al:
- formei,
- dimensiunilor,
- profunzimii,
- afectării subunităților anatomice,
- aspectului inițial al pielii în zonele respective (culoare, textură, grosime).
Soluțiile de chirurgie plastică și reconstructivă urmăresc înlocuirea țesuturilor îndepărtate prin țesuturi similare.
Tehnica chirurgicală aleasă are la bază necesitățile pacientului/pacientei, experiența mea chirurgicală și respectarea echilibrului dintre calitatea plastiei și prejudiciul adus zonei donatoare.
În reconstrucțiile complexe se impune și redobândirea, în măsura posibilităților, a funcției (ex. vorbire, alimentație, respirație, vedere).
Evaluarea corectă a cazului permite adoptarea soluției adecvate, pornind de la simplu la complex, în funcție de necesități.
Există situații fericite când tumora este de dimensiuni mici și permite excizia simplă urmată de sutură directă, ceea ce conduce la un rezultat estetic de calitate.
În alte cazuri însă, se impune folosirea grefelor de piele sau a unor țesuturi cu structură similară numite lambouri (locale, regionale, de la distanță sau a lambourilor liber transferate prin tehnici microchirurgicale).
În ceea ce privește grefele de piele liber despicată, acestea se integrează mai repede în patul receptor, dar au un aspect inferior grefelor de piele toată grosimea. Grefele de piele liber despicată se retractă mai mult iar zona donatoare, vindecată “per secundam”, are aspect mai puțin estetic.
În schimb, grefele de piele toată grosimea sunt mai groase decât precedentele, au un aspect estetic mai bun, se retractă mai puțin iar zona donatoare se poate închide prin sutură directă cu cicatrice acceptabilă din punct de vedere estetic. Problema este însă că aceste grefe prind mai greu pe zona pe care au fost transferate.
O altă problemă cu care ne confruntăm este calitatea vindecării fiecărui caz în parte.
Aceasta este influențată de:
- zestrea genetică,
- imunitate,
- boli asociate (diabetul zaharat),
- fumat,
- existența unui teren iradiat în prealabil etc.
Nu în ultimul rând, aș dori să menționez necesitatea ca pacientul/pacienta să fie de acord cu reconstrucția propusă (care uneori este etapizată) precum și cu rezultatul funcțional și estetic.
Acordul pacientului/pacientei este influențat de:
- profilul psihologic individual,
- capacitatea de înțelegere,
- aspectul socio-profesional.
În concluzie, rolul nostru este de a practica, în măsura posibilităților, ablația tumorilor cutanate și de a acoperi optim defectul postexcizional produs, astfel încât rezultatul estetic și funcțional să fie cât mai bun, cu prejudiciu minim adus zonei donatoare.
Ai nevoie de mai multe informații ?